Biserica şi Mănăstirea Prislop din Silvaşu de Sus

Biserica şi Mănăstirea Prislop din Silvaşu de Sus

De aproape mai bine de şase secole, Mănăstirea Prislop reprezintă unul dintre cele mai importante locaşuri de cult din Transilvania.

Ansamblul mănăstiresc este situat la altitudinea de 580 m, într-un cadru natural suberb, fiind înconjurat de dealuri acoperite de stejar, fag, carpen, pin şi molid. Şi drumul către mănăstire oferă peisaje minunate, pe culmea dealurilor cu orizont deschis spre Valea Streiului şi spre Ţara Pădurenilor. Drumul către mănăstire este uşor accesibil, din centrul localităţii Silvaşu de Sus, urmându-se drumul asfaltat (DJ687K) către sud-vest, aproximativ 3 km.

Ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de către Sf. Nicodim, ulterior canonizat, considerat astăzi ca fiind reorganizatorul şi îndrumătorul monahismului românesc la începutul Evului Mediu, Mănăstirea Prislop este cunoscută şi sub numele de „Silvaş”, după satul Silvaşu de Sus, menţionat prima dată în documente în anul 1360.

Biserica din Densuş

Biserica din Densuş

Fiind cea mai veche biserică românească în care şi astăzi se desfăşoară slujbe religioase, Biserica Sf. Nicolae din Densuş este cunoscută şi drept cel mai ciudat edificiu al Ţării Haţegului.

Construită în mare parte din blocuri masive de piatră şi marmură, dar şi coloane şi statui adunate de la fosta colonie romană Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Biserica din Densuş a reprezentat obiectul controverselor mai multor oameni de ştiinţă, unii considerând-o a fi mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de către daci, iar alţii susţinând că edificiul este un fost templu roman al zeului Marte, existând numeroase argumente cum că acesta ar fi fost la început un templu păgân: altarul bisericii este mai apropiat de sud decât de est, spre deosebire de locaşurile de cult creştine care au altarul spre est, forma acoperişului, privit din lateral are forma unui porumbel, iar deasupra altarului se găsesc doi lei de piatră, coadă în coadă.

Biserica din Peşteana

Biserica din Peşteana

Datând din secolul al XIV-lea, Biserica ortodoxă „Sf. Ilie” din Peşteana este una dintre cele mai vechi biserici româneşti de zid din sudul Transilvaniei.

Biserica prezintă un plan tip sală alcătuit dintr-o navă de dimensiuni medii (7,8 x 5,7 m, aproximativ 44 m²), încheiat cu o absidă a altarului de factură bizantină, cu interiorul circular şi exteriorul poligonal, cu trei laturi, încadrate în zidul estic al navei de două nişe cu secţiunea curbă. În partea de vest a monumentului se găseşte turnul-clopotniţă cu cele 58 de trepte de origine dacică. Turnul-clopotniţă este decorat cu două elemente de factură romanică: portalul şi traforul.